Ei bine... am reusit ieri sa fac o scurta vizita in sat, spre gara Bucova - de la inceput vreau sa va atrag atentia asupra faptului ca pozele si comentariile pe care o sa le postez fac referire la HALTA BUCOVA, statie aflata pe raza localitatii Bucova, la limita de nord a acesteia si nu voi face referire la statia Portile de Fier *(...ale Transilvaniei), gara aflata in afara localitatii, la cateva sute de metrii distanta, aflata la intrarea in judetul Caras-Severin de astazi, dinspre judetul Hunedoara *(aceasta din urma este deseori confundata cu statia Bucova, fiind mult mai accesibila, in proximitatea DN 68)...
Intrand in "curtea" statiei imprejmuita pe alocuri de localnici, sunt primit cu binete de o turma de mioare si de brazii falnici ai locului, singurele vietuitoare care mai anima peisajul de cand glasul rotilor de tren a fost dat uitarii; doar parintii, strabunii si batranii satului mai povestesc cu nostalgie despre calatoriile pe care le faceau cu trenul, eu putand face apel cel mult la imaginatie pentru a va povesti cate ceva *(sunt prea tanar pentru a avea amintiri din epoca trenurilor cu abur care cutreierau valea...)
Pe linia 211 Subcetate-Hateg-Caransebes, intre statiile Portile de Fier si respectiv Boutari, se afla halta Bucova - statie care deserveste localitatea cu acelasi nume; borna kilometrica 45+5 indica locatia exacta a acestei halte pe traseul liniei. Pentru a ajunge la statie, de pe DN 68 dinspre Hateg spre Caransebes, dupa intrarea in localitatea Bucova se cauta indicatorul turistic care trimite spre Schitul Sfantul Dionisie Exiguul, dar doar ca reper *(schitul se afla pe versantul opus, in amonte pe valea raului Bistra)- din dreptul acelui indicator se intra pe o strada rurala, neasfaltata, in dreapta soselei si apoi se urmeaza strada respectiva 300-400 m pana in dreptul cladirii haltei *(nu va sfiiti si nici nu va speriati de localnici - sunt pasnici si cu siguranta va vor da indicatii exacte spre "gara" Bucova daca le cereti ajutor).
Cladirea haltei este lasata in grija naturii care patrunde incetul cu incetul prin ferestrele lipsa, distrugand zidaria. Usa de acces in ceea ce banuiesc ca a fost "sala de asteptare" este zavorata cu un lacat, semn ca spatiul este pretios pentru cineva, dar oricine ar fi proprietarul, urmele de fum si "dezordinea" din interior sunt marturie a faptului ca vechea cladire este nelocuita si parasita. Izvorul statiei este ferecat cu un pietroi proptit in gura fantanii pentru a prevenii eventuale accidente.
Din ocolul cladirii am dedus ca adoposteste 3 camere, dintre care: un hol incapator cu acces dinspre unica usa exterioara spre est, cu o fereastra spre sud - peretii afumati, cenusa din podea si tencuiala scorojita indica faptul ca spatiul a fost folosit uneori pentru... "incalzire centrala" de catre diversi "chiriasi"; o sala maricica cu acces din hol, cat jumatate din cladire, varuita imaculat in alb cu 2 ferestre spre liniile haltei *(spre nord) si respectiv, spre vest - aici se gasesc aruncate intr-un colt cateva bancute, lemne si... o cruce de marmura...; iar spre sud, cu acces din hol, pare a fi o camaruta, cu o singura ferestruica mititica care da spre vest - dimensiunile spatiului *(dupa ochi) si ale ferestrei ma duc cu gandul numaidecat la utilizarea spatiului drept "casa de bilete"... descrierile spatiilor sunt cat de cat exacte, indicatiile privitoare la utilitatea acestora sunt insa pura presupunere *(astept sa ma contestati sau/si sa aduceti dovezi...).
Inainte de intrarea in statie, dinspre Portile de Fier, trenurile traversau un podet peste unul dintre paraurile care coboara dinspre Muntii Poiana Rusca - acum cativa ani cand eram inca in clasele primare la scoala din sat, podetul respectiv era "in picioare"; dezafectarea liniei a dus inevitabil si la demontarea acestui podet - astazi doar meterezele lui stau marete peste paraul cu pricina...
Dupa traversarea acestui podet, ultimul "obstacol" pana la intrarea in halta era o platforma de incarcare banuiesc eu - posibil ca peste baza de ciment care se mai pastreaza astazi sa fi existat candva o cladire de lemn *(depozit) atasat haltei la care sa se permita accesul prin rampa dinspre est; anexa este acum un simplu reper si punct inalt de "belvedere" pentru intreaga suprafata a haltei sau a peisajului dimprejur.
Drept marturie a faptului ca prin zona trecea candva calea ferata si ca era odata o "gara" in Bucova mai sta doar terasamentul inalt si plan al liniilor de fier priponite in traversele de lemn - acestea au disparut bucata cu bucata, fie luate de mana localnicilor *(cate una-doua), fie de "mana" vreunui negustor de fier vechi *(cateva sute-mii), fie de utilajele S.A.A.F. *( Societatea Naționala de Administrare a Activelor Feroviare ) sau ale celor contractati pentru a recupera fosta cale ferata *(ceea ce a mai ramas). In dreptul cladirii haltei, terasmanetul din pamant se largeste cu o scurta alveola dat fiind faptul ca desi era o halta, statia Bucova era deservita de doua linii *(cea directa si una de manevra), necesare pentru schimbarea locomotive care venea prin tractiune dinspre Boutari si urca prin impingere pana in statia Portile de Fier, de unde schimba din nou pentru a cobori prin tragere spre Hateg-Subcetate.
Poate ca explicatiile din ultimele randuri sunt putin ambigue, dar va explic imediat mai detaliat - pentru cunoscatori, explicatiile detaliate le reduc la sintagma "linie cu cremaliera", pentru cei care vor sa afle ce inseamna aceasta denumire sper sa fiu suficient de cuprinzator *(informatii suplimentare gasiti cu siguranta si pe acest forum si bineinteles, pe internet in general...).
Intre statiile Boutari si Portile de Fier ale Transilvaniei este o distanta de 9 km, insa ceea ce aduce unicitate acestei linii este faptul ca diferenta de altitudine este de 267 m., de la altitudinea de 425 m. la care se afla statia Boutari pana la altituinea de 692 m. la care se afla statia Portile de Fier - rampa de circa 50 mm/m la care a fost construita linia este atat de abrupta incat facea aproape imposibila urcarea trenurilor pe acest tronson de linie; asta pana la instalarea sistemului auxiliar de tractiune - linia cu cremaliera este termenul care defineste o tractiune suplimentara a garniturii de tren, concomitenta cu puterea mecanica de tragere a locomotivei cu abur, putere asigurata de o un sistem de roti dintate instalate pe locomotiva *(un "vinci") care "se agata" de 2 linii zimtate interpuse, mediane, fixe si aflate intre liniile de cale ferate... Mai pe intelesul tuturor: daca trenul merge in mod normal prin punerea in miscare a rotilor care ar fi alunecat/ "mers in gol" pe liniile de cale ferata normala din cauza pantei, in sistemul de linie cu cremaliera, "roata" suplimentara este zimtata si se fixeaza in liniile mediane ale cremalierei.
Sistemul de tractiune prin cremaliera al trenului era actionat la mijlocul distantei dintre Baoutari si Bucova, in zona denumita local "la hotar" *(confluenta paraului Bucovita cu raul Bistra) si era instalat pana in proximitatea statiei Zeicani, dupa Portile de Fier. Din pacate nu am imagini cu acest sistem, desi am "pipait" cu ochii mei liniile zimtate respective *(2 la numar, intercalate pentru ca in momentul schimbarii unui pinion, celalat sa ramana ancorat si aderenta sa ramana asigurata) care se intindeau intre cele doua linii de cale ferata normala - la vremea respectiva, cand traversam liniile pentru a merge pe dealuri copil fiind, nu imi imaginam ca toate acestea vor disparea bucata cu bucata, iar de tehnologie *(aparate foto, video...) nici nu mai spun...
Pentru exemplificare: ax al osiei cu roata dintata pentru cremaliera, ecartament de cale ferata cu linie cu cremaliera si... o poza din epoca de glorie a liniei Caransebes-Subcetate *(urmatoarele 3 poze nu imi apartin - sunt preluate de pe site-urile indicate cu binevointa autorilor, sper...)
"Iuteala" trenului pe tronsonul liniei cu cremaliera era dupa cum cred ca va dati seama si singuri, extrem de redusa, astfel incat era o reala placere pentru calatori sa coboare din trenul aflat in mers si sa culeaga roade din pomii fructiferi de pe marginea liniei; pentru sateni era un avantaj in plus - satul este mic, dar foarte rasfirat, in schimb, din cauza vitezei reduse, locuitorii din capatul din aval al satului nu erau obligati sa urce pe jos pana in halta pentru a lua trenul... pur si simplu il asteptau prin gradini, pe traseu... *(destainuiri din ciclul "povesti si amintiri ale batranilor/parintilor" care au avut sansa sa calatoreasca cu trenul pe-aici...)
In incheiere va las sa admirati intreaga Vale a Bistrei, o poza facuta la intersectia DN 68 cu drumul forestier care coboara de la halta Bucova... Nu in ultimul rand... cele 3 link-uri de mai sus contin toate pozele facute in timpul "calatoriei in trecut" pe care am facut-o astazi si pe care vi-am impartasit-o voua.
CALATORII PLACUTE tuturor, oriunde v-ar duce destinul - de preferat cu trenul *(pentru pasionati)...
P.S.: un scurt articol *(de colectie, de ce nu...), dar foarte cuprinzator si bine documentat cu privire la linia cu cremaliera a sectiei (Caransebes-)Boutari-Bucova-Portile de Fier-Zaicani(-Hateg-Subcetate) gasiti mai jos...
