Muzeul Satului Banatean din Timisoara

Pentru iubitorii de datini si obiceiuri folclorice am deschis acest topic in ideea de a impartasi impresiile si parerile cu privire la pastrarea si promovarea etnografica a satului banatean...

Muzeul Satului Banatean este o dovada de manifestare a aprecierii etnografice a zonei Banatului de catre comunitatea cultural-stiintifica locala (...si nu numai) care incearca sa aduca arhitectura populara banateana la cunostinta publicului larg, sub forma replicilor in marime naturala a gospodariilor banatene prezentate in aer liber. Nu o sa fac o descriere foarte detaliata a Muzeului *(asa ceva puteti gasi oricand aici...), ci doar aprecieri cu privire la frumusetile si minunatiile pe care le puteti vizita in cazul in care ajungeti prin zona...

Locatie:

Muzeul se prezinta sub forma unui areal/parc natural imprejmuit si pozitionat la limita sud-vestica a  zonei denumite Padurea Verde, respectiv la limita nord-estica a zonei urbane din Municipiul Timisoara *(harta aici). Pentru a facilita transportul spre Muzeu, R.A.T.T. pune la dispozitia publicului calator autobuzul 46 care face legatura cu Piata Badea-Cartan conform urmatorului program.

 Tarife si orar:

Persoane cu handicap - gratuit  Elevi/Studenti/Pensionari - 1 RON; Adulti - 4 RON; Taxa foto - 10 RON; Taxa video - 100 RON;

luni - inchis Vara: marti-sambata, 8.00-18.00  duminica, 10.00-18.00  -ultima intrare: cu o ora inainte de inchidere

luni - inchis  Iarna: marti-sambata, 8.00-16.00 duminica, 10.00-16.00   -ultima intrare: cu o ora inainte de inchidere

 Descriere si impresii:

 In zilele de 24 si 30 martie 2011 am facut o plimbare la aceasta oaza de liniste ascunsa vedereii de camuflajul natural al Padurii Verzi si protejata de ochii "rau-facatorilor" prin gardul rustic si innegrit da trecerea timpului.

Am fost insotit de catre prietena mea, iar ulterior si de catre sora ei - impreuna ne-am bucurat de primele raze de soare "sanatoase" din acest an... O plimbare linistita prin "Satul Banatean" asa cum il stiu din copilarie si cum imi place inca sa mi-l imaginez: case primitoare, ulite prafuite si cotropite de animalele satenilor, curti aglomerate de unelte agricole si anexe in paragina - care te duc cu gandul la avutia si bunastarea banateanului: pamant si animale pe care sa le transmita mostenitorilor si o odaie in care sa-si petreaca in tihna batranetile...

Gospodariile "parasite" ale Satului erau animate de cele cateva cabaline care se hraneau si patrulau Muzeul, precum si de un magarus cam bolbav si flamand *(exilat probabil de la Gradina Zoologica din imediata vecinatate) ; pe langa acestea, o haita de caini "fiorosi", dar deloc periculosi, intregeau fauna ulitelor si atmosfera generala, autentica de altfel, a vietii Satului Banatean.

Muzeul este presarat cu gospodarii din arealele etnografice ale Banatului si intrepatrunse de o serie de poteci mai largi, batatorite si prafuite care te duc cu gandul la ulitele rurale. Conformatia Satului este similara cu cea a unei comunitati rurale: in centru Muzeului am gasit vatra satului cu ale sale cladiri emblematice - Biserica, Casa Nationala (Camin Cultural), Primaria, Scoala si nu in ultimul rand... Birtul *(varianta arhaica a spatiului de socializare contemporan) - iar marginimile vestice ale Muzeului erau strajuite de gospodariile tipice si emblematice ale natiilor sau minoritatilor etnice care au locuit sau inca convietuiesc in pace si liniste pe teritoriul Banatului - gospodaria maghiara, cea ucrainiana sau slovaca, etc.; cea mai importanta parte a ansamblului muzeal este de departe partea estica a Satului care ne introduce in atmosfera mestesugurilor si a activitatilor care asigura independenta comunitatilor rurale - oloinite *(instalatii de extragere a uleiurilor vegetale), ateliere de olarit, gospodaria agro-pastorala, etc..

Interactiunea cu vizitatorul si transpunerea in atmosfera satului se asigura prin posibilitatea analizei fizice, tactile, personale si indeaproape a ansamblurilor gospodaresti si a obiectelor de artizanat care le "populeaza": auzul scartaitului de balama la deschiderea portilor de lemn, atingerea varuielii scorojite a peretilor exteriori ai caselor, inspirarea prafului de lemn de pe prispele caselor, palparea dalelor de piatra care deservesc treptelele gospodariilor, vederea uneltelor agricole proptite de piroanele din soprul curtii, denivelarile din terasamentul "ulitelor satului" - ramai pur si simplu uimit si nu poti sa sa nu te intrebi: "de ce Dumnezeu am uitat traiul si viata la tara?!"

Bucuria ne-a fost cu atat mai mare cu cat am avut parte de un "bonus" neasteptat; cadrul autentic si atmosfera rustica a Muzeului sunt uneori folosite ca si "platou cinematografic" natural pentru diversii solisti si interpreti de muzica populara... Nu mica ne-a fost mirarea cand, in fiecare dintre cele doua zile de vizita, cate o gospodarie a Satului era inchiriata de catre ansambluri sau producatori de videoclipuri muzicale - pe langa "realitatea vizuala", statica si milenara, care ne era expusa privirii, mai aveam parte si de fundalul sonor al cantecelor populare... "Spectacolul" gratuit la care asistam, era totusi, unul "artificial" si specific realitatii expuse intr-un muzeu: zambetul ranjit al solistilor si al dansatorilor imbracati in straie populare era unul fortat si strident, coregrafia pasilor de dans popular era una prea "...ca la carte" si fara patos, iar dublele inregistrari video *(pentru a fi cosmetizate la montaj...) ale melodiilor cantate play-back, paleau in fata sunetelor naturale ale faunei sau ale vegetatiei batute de vant.

"Privilegiatilor" care mai pot spune ca au bunici si strabunici la tara le urez sa mearga sa... "mai schimbe o vorba in vatra satului", iar celorlalti... sa viziteze macar odata Satul Banatean - Muzeul ne va astepta mereu cu portile deschise, doar noi il putem anima pentru a-l mentine "in viata"!

P.S.: gasiti poze mai multe aici ...